- a nu avea minte
- v. \a nu avea minte cap.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu avea minte
Look at other dictionaries:
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
vrabie — VRÁBIE, vrăbii, s.f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestriţate cu negru, cu pântecele cenuşiu, cu ciocul scurt, conic şi cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus). ♢ expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
gând — GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ♢ expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A şi lua… … Dicționar Român
petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… … Dicționar Român
măsea — MĂSEÁ, măsele, s.f. 1. Fiecare dintre dinţii mari (terminaţi cu o suprafaţă plată) fixaţi în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om şi la unele animale, servind la zdrobirea şi la măcinarea alimentelor; molar1. ♢ Măsea de minte =… … Dicționar Român
cuget — CÚGET, cugete, s.n. 1. Capacitate de a gândi; gândire. 2. Gând, idee, părere. ♦ Imaginaţie, fantezie. 3. Minte, intelect. 4. (înv.) Intenţie, plan, proiect. 5. Conştiinţă. ♢ expr. A l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi … Dicționar Român
pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… … Dicționar Român
şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş … Dicționar Român
